but …

she loves you  …  fool …

buna seara.

Mi`a lipsit experienta cu 41, dar NU mi`a fost dor de ea. Aceiasi oameni , care te strivesc ca pe un gandac intre ei, de nu ai loc sa`ti bagi mana in buzunar si sa nu nimeresti in al altcuiva.  Azi am urat cu disperare Bucurestiul , dupa ce am asteptat o ora un autobuz amarat , care nici nu m`a dus unde trebuie pentru ca brusc i s`a schimbat ruta. M`am intors pentru putin timp la starea de incordare de la ora 10 seara , singura in drum spre casa, sa nu apara vreun colorat si eu sa nu apuc sa`i ard una.

Sunt ok. Stau uneori sa ma mai gandesc in perspectiva , si poate si retrospectiv, dar mai rar.

Nu stiu. E o iarna mizera pe care am asteptat`o atata si acum o dispretuiesc pentru ca e urata. Urata de tot.

Dar despre vacanta asta nu vreau sa povestesc nimic.

Buna seara si bine am venit acasa.

sa ninga cu.

Nu stiu cum fac, sau ce fac de nimeresc uneori printre niste oameni cu care nu am nimic in comun. Si ii mai si suport. Asta ma uimeste. Ce s`a intamplat mai  , oameni buni cu … oamenii buni? Si trec toate pe langa tine , si abia le vezi, si nu`ti dai seama “carececumcandunde”, de ajungi sa nu te mai explici, sa o lasi moarta , sa nu`ti mai pui intrebari, pentru ca nimic nu te mai uimeste.

Dar nu e tragic. Asa cred eu.  Mai tragice au devenit alegerile astea, si durerea mea cuprinzatoare de cot legata de astea.

Muzica. Exact.

in alta ordine de idei, e 04:30 dimineata , si astept cu 100 de grade celsius, sa merg la facultate.  Ma intreb ce face Ioana la ora asta.  Stiu ca o sa`mi raspunda. Niciodata nu m`a dezamagit la capitolul asta.

Am uitat complet de Mos Nicolae , pana ce am gasit un ciocolatel in cizma. Se zice ceva de Mos asta?

Una peste alta , a venit de ceva vreme decembrie, dar nu a luat cu el si iarna. A venit in picioarele goale , murdar de nesimtirea asta cu care ne trateaza mai recent anotimpurile.

Astept sa ninga.  Sa ninga cu ce  vrea fiecare. Sa ninga cu noi, noua, noi. Sa ninga cu scuze , texte si pretexte, sa ninga cu buretele care le sterge pe cele ninse anterior.

Sa ninga cu o iarna frumoasa. Ca de mult nu mai folosim cuvinte simple pentru ce complexitati avem de aratat.

Sunday was a bright day, yesterday (:

[Sa ninga cu rasa ma`tii ma, na ca ti`am zis`o si nici nu te asteptai.]

una. doi,pa.

“you know how i feel, and i`m feeling good” , Michael Bubble, feeling good.***

“i thought that you were wise, but you are otherwise”, Morcheeba , Otherwise.

“Feather to fire
Fire to blood
Blood to bone
Bone to marrow
Marrow to ashes
Ashes … to snow …”, “Ashes and snow”

Rainshadow- Omega.

“when people run in circles is a very very mad world”., Mihael Andrews, mad world.

*** pentru altcineva decat restul.

pur si simplu.

“daca se misca nasul, se misca tot corpul”.

cred ca eu m`am nascut cand s`a scarpinat cineva la nas.

aproape de fiecare data cand imi spun “buna dimineata”.. tind sa renunt constant la cate o litera si azi am ajuns sa`mi spun “a”…

maine o sa fie ” a?”…si tot asa.

si parca in fiecare cuvant de azi am avut “buna dimineata”. paradoxal pentru ca nu am simtit`o. a venit si a plecat.

pur si simplu. asa cum sunt si eu.

nu am visat niciodata ca o sa ajung sa ma simt “pur si simplu”. e usor dificil sa explic , si apoi nici nu vreau. doar ca , uneori din starea asta nu mai stiu care sunt sensurile cuvintelor, care cuvant coincide cu care stare, si d`asta ma si numesc asa. nu pentru ca ar fi ceva pur sau simplu  in toate diminetile astea in care nu mai stiu sa numar litere. oamenii vorbesc litere. de cand sunt “pur si simplu”, le numar. e mai .. simplu. sau era.

nu , totul se intampla pentru ca pur si simplu , pur si simplu. si asta nu se poate schimba de pe o zi pe alta pentru ca pur si simplu nu e atat de evident cum credeam. ieri, aproape ma pacalea. alaltaieri ma tinea de lesa, iar azi e de`a dreptul nesimit. nu va zic ce`mi face acum, ar fi prea indecent , plus de asta se supara sa impartasesc intimitatile cu toata lumea.

asd srhjufnvluifdhv’dsrf

greg5gbetgre iug93842-83 rtwerj=

scuze… uneori e atat de brutal incat chiar am monitoru spart. si eu ma mai sparg uneori, si stiu ca nu e ok, si ca ar trebui intr`un fel sau altul sa ma lipesc la loc. dar cand ma sparg pur si simplu e altcevapentru ca…

… pur si simplu nu pot sa`i rezist.

joaca de`a cuvintele

cum am mai mult timp liber decat speram sa am in timpul facultatii, si asta in urma a ceea ce se intampla sa stiti deja, am pierdut castigat o noapte intr`o discutie mai lunga cu un bun prieten. si printre altele mai mult sau mai putin importante, am scos ce urmeaza:

in dreptul usii

agatata de un cui

se odihnea incordata

amintirea.

***

Pe la miezul

portocalei mecanice

am incetat sa

ma mai inec, insa

o tornada

o tornada?

o tornada,

***

Insomnizatii

secolului 21

nu

au descoperit nici pana azi

ruptura

pe care a facut`o

intr-un moment de luciditate gnostica

aparatul de

taxat.

***

Melcul acela

, acela pe care

nici un om

normal

nu l`a

calcat

e fericirea.

***

Trubadurul cel potent

zabaugit de

ceeee?

***

Ramaneam uneori

consternati

la gandul

fatal al

acelei

morti ce nu se intampla decat

daca

o chemi

din strafundul curtii

pe nume.

***

- aici a

compus

o

fraza

celebra:

“Didi Girafa

e omul care

desi avea o chelie de toata frumusetea

golea ziua de

noapte si noaptea de

tot”

***

Viata ridica pachetul

care tocmai sosise la

usa din beciul

terasei.

isi miji secundele la

frigider dupa care

aplica instant

un mic

tmbru mortuar

stampilat.

***

nimeni

a plecat cu gandul hotarat de a

curge

inghetzat

spre noi.

***

am crezut

minciuna pe care

agonia mi`a

catapultat-o direct din

ceaiul

sumbru si

rece al

orei 5 si 10.

Trubadurul cel potent

I say:

zabaugit de

deejayamon says:

ceeee?

vis sau nu.

am inceput sa visez iar. si e din ce in ce mai rau.

 

 

si visez ce nu trebuie. pe cine nu trebuie.

 

adica asa cred.. ca nu trebuie.

 

“0 sa ma pun iar in cap. doar asa sa mai scap”

 

 

e cel mai dezintegrat post pe care am constientizat ca il scriu.

 

si sa visez cum pleci, ar durea si pe cineva caruia nu`i pasa, pentru ca e important si CUM visezi, si daca decoru din vis e acelasi cu cel din visele de demult. lipsa de originalitate creeaza tot felul de stari, am observat.

 

 

si m`am trezit cu o stare plina de un sictir greu de imaginat si de suportat si cred ca …

… o sa ma pun in cap …

un picior. doua picioare.

si da. printr`un act de inteligenta brutala,la ora de acrobatie,  mi`am luxat piciorul stang. urgente, spital, tratament, repaus 2 saptamani. si ca sa`mi demonstrez cat sunt de sclipitoare, incercand sa merg intr`un picior, spre baie, m`am facut gramada ca batranele alea de cad pe gheata iarna, si mi`am f***t si celalalt picior. si `mi place ca e mai rau decat primul. si uite cum stau eu in casa, fara sa ma pot misca. o ora mi`a luat sa ajung la bucatarie, fara sa urlu si sa ma lamentez. evident mergand in fund si ajutandu`ma cu mainile. norocul meu ca vorbesc cu Ralucuta si ma mai scoate din starea asta de neajutorare. si da, are cine ma ajuta, dar  ajutorul il primesc de 2 ori pe zi… dimineata si dupa 10.

cursuri… bocanci canci canci canci.

 

altfel? fac bine. m`am eliberat de unele inutilitati. cred ca am compensat intr`o oarecare masura. cred ca aveam cumva nevoie de ele. nu stiu… tu stii?

nu mai stiu.

Am facut niste cumparaturi, m`am intors acasa, iar in timpul asta m`am gandit ca trebuie sa scriu ceva. Ajunsa acasa , m`am asezat la masa , am aranjat cate ceva pe ea, mi`am pus laptopul in poala, am tras trei fumuri din prima tigara , si am uitat ce am vrut sa scriu.

Ce facem noi aici ? de ce am venit noi aici, Alice? Am venit aici ca sa mor de cancer? Da? Atunci mai da`mi un fum. Si`mi da. Pentru ca ii pasa de cancerul meu, asa cum si mie imi pasa de al ei. muzica ma calmeaza, ma intelege , ma ajuta.

Tocmai imi spunea Ioana ca asta asta e metoda noastra de comunicare, blogul. Si cu asta vreau sa`mi cer scuze ca am fost cam tacuta in ultima vreme intre noi doua, dar se pare ca mai mult timp din viata imi ia drumul asta initiatic catre cancer, decat scrisul.

Si stiu sigur ca`mi lipseste cafeaua cu lapte de dimineata, cu ralucuta, la o tigara, imi lipsesc zilele cand venea la mine doar ca sa dormim ca doua obosite, imi lipsesc zilele cand stateam in fata casei cu chitara in brate si cu ea povestind banalitati, imi lipsesc mancarurile pe care I le faceam, si clatitele pe care ma laudam si inca ma laud ca le fac asa de bine, imi lipseste scunul din bucataria Ralucai, imi lipseste lenea cu care stateam si asteptam sa`mi puna mancare pe masa , imi lipseste linistea in care trebuia sa vorbim ca sa nu ne auda domnu .. colonel? , imi lipseste banca din fata primariei, imi lipsesc chetele nenorocite pe care le faceam si mancam ca spartele din banii aia apoi… si alte multe ganduri care ma depasesc in momentul asta…

Iubesc cand raluca imi spune in telefon “frate e bun untu cu paine”! e gandul cu care as vrea sa ma trezesc, ca ea imi spune mereu aceeasi replica !

…”E cel mai bun! Si e unt d`ala President, si cu sare la chil, si paine statuta din alimentara de azi dimineata”…

Arta nu doare ! pana ajungi la ea te cam invineteste.

Si nu stiu cum sa fac o incheiere la tot ce am zis pana acum.

-Ai mai fumat?

-Nu mai stiu

capitolul I

E bine. E o stare pe care as vrea s-o descriu si nu ca nu pot dar nu sunt cuvinte inventate pentru asta. Colegi noi, viata noua.  Cateodata , cu frigiderul asa plin nici nu simt ca traiesc ca o studenta. Am avut la inceput spre uimirea mea sentimentul de singuratate , dar s-a transformat usor in trauma aia minuscula pe care o ai cand schimbi mediul. nimic mai mult. sa incep prin a spune ca am 12 ore de curs zilnic, mai putin duminica? sa povestesc despre ce se face in astea 12 ore? sa-mi numar vanataile si sa le postez aici? mi s-a spus sa scriu, dar nu stiu cu ce sa incep. daca m-as fi apucat sa scriu saptamana trecuta, cred ca nu ati fi avut ocazia sa descifrati prin sentimentul de greata pe care-l nutresc pentru diverse situatii.

In alta ordine de idei, cursuri, cursuri, cursuri, tigari , mancare, cateodata net, usor caldura (se apropie cu pasi timizi se pare), e in principal bine. nu stiu ce merge prost. daca e intr-adevar ceva ce merge prost, aia sunt eu. si nici nu-mi dau seama de ce si cum. e ciudat.

altfel, toate-s bune, mi-e dor de cativa oameni , ii imbratisez si ii pup.

ps: dezamagirea sta mereu turceste.