Nevoia mea fiziologica primordiala sunt oamenii. Pentru ca ma hranesc din oameni. Oamenii conduc si transforma energia in impuls. Iar pe mine asta ma incarca. Si apoi tot oamenii ma descarca pentru ca sunt multifunctionali. Functioneaza la fel ca mine ,doar ca asa cum un om e indragostit de mancare ,mai mult decat altul si e numit gurmand, asa sunt si eu indragostita mai mult ca niciodata de oameni.
Oamenii sunt unitatea de masura a pamantului. Nu te poti uita la un camp gol fara sa te gandesti la ei. Fie ca spui “Nu sta nimeni aici, in locul asta imens!” sau ” E gol !”, tot acolo faci trimitere , pentru ca omul este esential pentru spatiu si timp ,cum e valabila si reciproca. Pentru ca timpul e o conventie vie pentru a calcula cati oameni au trecut pe langa noi.
Nu se stie cine tine evidenta pamantului ,dar si daca o tine cineva trebie sa aiba ceva din om. Nu pastrezi niciodata , oricine ai fi, ceva ce nu te reprezinta , ce nu vorbeste despre tine sau din tine. Si exista si o vaga posibilitate sa fie femeie. Acest lucru insa e valabil intr`un singur caz care ar face trimitere catre un concept recent ,de neprecizat momentan.
Asadar urmand ipoteza exista ceva, undeva , mai mare ca omul dar totusi om. Aici batea, pare`se , Nietzche cand afirma ” Omul trebuie depasit, trebuie sa atingem Supraomul”. Supraomul reprezinta idealul. Dar tocmai pentru utopicul acestui “supra”, omul devine mult mai ineresant in imperfectiunea sa. Nu suntem in industria canilor sa stabilim recorduri de cani identice si perfecte, care in curad vor deveni plictisitoare si se vor intoarce , dupa stadiul de produs finit , la stadiul de obiect , in sensul cel mai rudimentar al cuvantului. Nu creatie. Cana nu e o creatie . Creatia , suntem -cred- de acord, este un proces. Produsul finit poate fi o opera sau un fiasco. Ceva mediu este inexistent. Oamenii sunt altfel. Demonstreaza cu abnegatie ca nu exista reguli precise ale valorilor umane. Sunt exemplul viu de inconsecventa si nestatornicie.
Pentru un om , nu exista termen de valabilitate. Si asta pentru ca nu este compus dintr`un singur element . Are prezenta , spiritul, psihicul, fizicul. Si din atatea tot va ramane ceva dupa ce , paradoxal, in eternitatea longevitatii sale, va muri. Dat fiind faptul ca nimeni care citeste asta nu stie cum e sa mori, nu avem deci de unde sa stim ca depasirea acestui om, Supraomul, nu e cumva dincolo. La urmatorul nivel. In alta ordine de idei, cred cu strasnicie ca nu depasirea este forma naturala a convieturii umane , ci evolutia. Una poate cuprinde pe cealalta dar la nivel conceptual ne referim strict la evolutie.
Evolutie(definitie DEX)- dezvoltare , modificare treptata a calitatii spre un nivel superior; dezvoltare.
Depasire(definitie DEX) – a intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma.
Asadar in toata imperfectiunea asta fascinanta se intrevede un scop nobil: evolutia . O scara a lui Iacov catre o alta forma abstracta si nedefinita a Evolutiei.
Sunt ferm convinsa ca natura e una din fortele principale ce guverneaza omul. Astfel revenim la ipoteza pe care o invata liceenii in clasa a IX`a: Daca forta aceea amintita anterior este om iar forta care ne guverneaza este Natura, atunci omul este Natura .
In concluzie ,omul insusi este o Suprafiinta, iar omul a fost depasit demult, cand conceptul a devenit creatie apoi produs finit, intr`un nivel anterior. Poate, cu umila consideratie , acolo a vrut batranul nostru filosof sa ajunga ,prin glasul etern al Zarathustrei , neinteles si impardonabil pentru subtilitatea sensurilor si capiciilor ideilor sale.
Infinit mai bun si mai complex devine omul odata cu aceste schimbari. O oaza din care , cutremurator, nu am inteles nimic si nici nu vom intelege prea curand. De ce? Nu stim la ce nivel suntem dar se pare ca elevatorul acesta invizibil e abia la inceputul cursei iar acum -ca la mine in bloc- ducem gunoiul intre etajul unu si parter. Am formulat asa si nu invers ca sa adaug un strop din esenta atat dorita a sperantei cum ca mai avem putin pana la unu.
Chiar cred ca lumea ar fi goala fara oameni. Scuzati pleonasmul.
Simona Arsu
