Ce`i drept mergi pe strada, te opresti in statie- astepti. Te urci in autobuz- astepti. Cobori- astepti sa traversezi. Suni la interfon -astepti. Chemi liftul- astepti. Urci in el- astepti iar. Ajungi sus, te culci si astepti. Astepti sa te trezesti ca sa te poti apuca din nou sa astepti. Cine se scoala de dimineata, asteapta mai mult , vreau sa zic, dragule.

Cu drag, Simona.

Simona.

ca o oaza ce curge din noi

ca o muzica scobita din Rai

si`ajunge !

la fumul izului tau de frezie

***

frezie, frenezie, fantezie nebuna

ne`alunga din urma campu`nverzit

atatea batai pe minut

***

mi`ai dat.

o cratima dupa te iubesc.

***

nu mai ploua …

nu mai ploua aproape deloc

si parc`abia o vad cum trece pe langa mine

s`a oprit si`a cracnit adevar

ca fara ea esti pierdut si murdar in marea in care plangea Visniec.

Oamenii sunt unitatea de masura a pamantului. Nu te poti uita la un camp gol fara sa te gandesti la ei. Fie ca spui “Nu sta nimeni aici, in locul asta imens!” sau ” E gol !”, tot acolo faci trimitere , pentru ca omul este esential pentru spatiu si timp ,cum e valabila si reciproca. Pentru ca timpul e o conventie vie pentru a calcula cati oameni au trecut pe langa noi.
Nu se stie cine tine evidenta pamantului ,dar si daca o tine cineva trebie sa aiba ceva din om. Nu pastrezi niciodata , oricine ai fi, ceva ce nu te reprezinta , ce nu vorbeste despre tine sau din tine. Si exista si o vaga posibilitate sa fie femeie. Acest lucru insa e valabil intr`un singur caz care ar face trimitere catre un concept recent ,de neprecizat momentan.

Asadar urmand ipoteza exista ceva, undeva , mai mare ca omul dar totusi om. Aici batea, pare`se , Nietzche cand afirma ” Omul trebuie depasit, trebuie sa atingem Supraomul”. Supraomul reprezinta idealul. Dar tocmai pentru utopicul acestui “supra”, omul devine mult mai ineresant in imperfectiunea sa. Nu suntem in industria canilor sa stabilim recorduri de cani identice  si perfecte, care in curad vor deveni plictisitoare si se vor intoarce , dupa stadiul de produs finit , la stadiul de obiect , in sensul cel mai rudimentar al cuvantului. Nu creatie. Cana nu e o creatie . Creatia , suntem -cred- de acord, este un proces. Produsul finit poate fi o opera sau un fiasco. Ceva mediu este inexistent. Oamenii sunt altfel. Demonstreaza cu abnegatie ca nu exista reguli precise ale valorilor umane. Sunt exemplul viu de inconsecventa si nestatornicie.

Pentru un om , nu exista termen de valabilitate. Si asta pentru ca nu este compus dintr`un singur element . Are prezenta , spiritul, psihicul, fizicul. Si din atatea tot va ramane ceva dupa ce , paradoxal, in eternitatea longevitatii sale, va muri. Dat fiind faptul ca nimeni care citeste asta nu stie cum e sa mori, nu avem deci de unde sa stim ca depasirea acestui om, Supraomul, nu e cumva dincolo. La urmatorul nivel.  In alta ordine de idei, cred cu strasnicie ca nu depasirea este forma naturala a convieturii umane , ci evolutia. Una poate cuprinde pe cealalta dar la nivel conceptual ne referim strict la evolutie.

Evolutie(definitie DEX)- dezvoltare , modificare treptata a calitatii spre un nivel superior; dezvoltare.
Depasire(definitie DEX) – a intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma.

Asadar in toata imperfectiunea asta fascinanta se intrevede un scop nobil: evolutia . O scara a lui Iacov catre o alta forma abstracta si nedefinita a Evolutiei.
Sunt ferm convinsa ca natura e una din fortele principale ce guverneaza omul. Astfel revenim la ipoteza pe care o invata liceenii in clasa a IX`a: Daca forta aceea amintita anterior este om iar forta care ne guverneaza este Natura, atunci omul este  Natura .

In concluzie ,omul insusi este o Suprafiinta, iar omul a fost depasit demult, cand conceptul a devenit creatie apoi produs finit, intr`un nivel anterior. Poate, cu umila consideratie , acolo a vrut batranul nostru filosof sa ajunga ,prin glasul etern al Zarathustrei , neinteles si impardonabil pentru subtilitatea sensurilor si capiciilor ideilor sale.
Infinit mai bun si  mai complex devine omul odata cu aceste schimbari. O oaza din care , cutremurator, nu am inteles nimic si nici nu vom intelege prea curand. De ce? Nu stim la ce nivel suntem dar se pare ca elevatorul acesta invizibil e abia la inceputul cursei iar acum -ca la mine in bloc- ducem gunoiul intre etajul unu si parter. Am formulat asa si nu invers ca sa adaug un strop din esenta atat dorita a sperantei cum ca mai avem putin pana la unu.

Chiar cred ca lumea ar fi goala fara oameni. Scuzati pleonasmul.

Simona Arsu

gata, gata,  caut, promit sa te caut. inceteaza cu prostiile.

dar nu stiu unde sa te caut. si cum? si daca te gasesc ce`o sa fac cu tine? 

Sa zicem ca te`am gasit. Ce`o sa`ti spun ? Ah, mi`am dat seama ce o sa`ti spun. Dar nu e asta forma . O sa`ti dau un nume pe care nu o sa ti`l zic. Si o sa te cheme… Elokuu. Elokuu, pentru ca in finlandeza inseamna August,  iar tu arati asa. Nu e amuzant? Nu e cel mai frumos lucru pe care l`ai auzit vreodata ? Dar e cel mai frumos lucru pe care l`am spus eu cuiva. Iar acum o sa`mi spui ca nu prea am spus lucruri frumoase. O sa ma minti si eu stiu asta,  asa ca poti sa spui ce vrei.

Dar pana sa spui tu ceva, trebuie sa te gasesc eu inainte, ca nu cumva sa spui nimanui si nimeni sa te asculte.

http://www.youtube.com/watch?v=OgVlwDPAtyY&feature=related

oportunitatile. sansele erau de unu la mie. si cu toate ca stiu realitatea, nu inteleg. a durat trei minute si apoi ai fumat o tigara. te`ai simtit bine?

important e ca s`a facut cum ai vrut. e drept.

pentru cei ce nu stiu inca, cum spunea Robert, “eu aveam 18 ani cand m`am nascut la 5″ . asta e adevarul. in traducere libera, unele lucruri sunt mai degraba,  decat niste calduroase penibile. apartenenta la o specie anume ne darama pentru ca avand un sex ,ne disturbam sau… scuzati, cred ca am gresit termenul, mai des si mai incoerent decat o fiinta umana. efectiv de personal aproape in scadere. mostrele de electricitate: nule. mai avem pana ne emancipam, omenire. vremea e rea, e rea de tot. la ultima plimbare prin natura mi`am dat seama ca genul este o ramasita al unui rasism paradisiac, de cand s`au creat ierarhiile.

in concluzie ai 3 minute sa ma opresti. tu dupa 3 asta ai facut.

P.S. : buna,  imi cer scuze ca te deranjez, te`ai simtit bine?

La cuseta. 6 persoane. ma rugasem cu indarjire sa prindem loc, avand in vedere ca urma 1 Mai. locurile 75 si 73. 75 al meu, 73 al lui Aron. M`am gandit eu ca ar fi prea sus 75`ul si as deranja ceva lume cu zgomote daca m`as urca acolo asa ca am convenit cu Aron sa facem un schimb. zis si facut. in compartiment mai erau 3 persoane , una pe patul de sub patul meu, si doua vis`a vis.

Vazusem eu la domnul de vis`a`vis ca are la coltul patului niste beculete simpatice la lumina carora rasfoia o carte. Intru in compartiment , imi rearanjez patul -citesc , stai sa vezi- ma descalt cum se cuvine de altfel si incerc sa ma urc fara sa`l deranjez nici pe cel din dreapta nici pe cel de jos,  care doarme de ceva vreme. Ma ajut de scara pun picioarele pe pat iar cand pun si fundul simt cum ceva fuge de sub mine si intr`o secunda m`am pravalit jos cu tot cu patul care a venit ca a doua felie a unui sandwich peste vecinul meu necunoscut si nenorocos. cred ca pusesem mana pe patura cand am cazut ca eram cu ea in brate si cu perna peste fata. de jos nu s`a auzit nici un sunet. Aron de pe coridor vine si cu o voce vadit ingrijorata :

- sa`ti iau patura?

Nu m`am mai putut abtine si izbucnit intr`un ras isteric in timp ce Aron se uita nedumerit la mine.

Incercam sa patrund cu privirea intre cele doua paturi sa`mi dau seama ce se intampla intre ele. Ghinionistul proaspat trezit incerca sa impinga cu antebratul avalansa, insa fara izbanda. Milioanele de scuze nu aveau nici un efect . omul vroia pur si simplu sa respire de acei 50 de lei pe care ii daduse pe bilet, si pe buna dreptate. Tanarul de vis`a `vis s`a intors si a schitat un gest de “hai sa va ajut”, insa am terminat noi inainte sa incerce sa mai faca ceva.

Radeam in continuare fara sa ma pot stapani readucandu`mi aminte momentul cand in cadere , cu un talent incredibil , mi`am maltratat noada.

Mi`am luat picioarele la spinare si am ajuns imediat la insotitorul de vagon.

- A cazut patul cu mine ! i`am spus eu dintr`o rasuflare , privindu`l fix cu ochii mari si speriati.

Ma masoara din cap pana in picioare cu privirea , si zambind in coltul gurii ..

-Nu te cred.

continuam sa ma uit la el speriata, incercand in acelasi timp sa ma abtin din ras.  cred ca a inteles imediat ca nu glumeam si a incercat sa`mi explice ca greseala e a mea ca nu am intins nu stiu ce fiare ca patul sa aiba sustinere. insa patului problema nu`i lipsea nimic in genul asta. era doar prost facut sau stricat. asa ca m`am mutat intr`un alt pat , cel mai de sus. asta dupa ce evident mi`am calmat criza de ras.

Acum este ora 23:21 , stau cocotata in varful patului, ma doare noada si scriu. Aron e afara pe coridor. Ii dau mesaj : “iti dai sema cum ar fi fost daca ramaneai tu in pat?”

Raspuns: “da. invers.”

cam asa. nu sunt eu in poza, e o cunostinta.

toate semanam intre noi pentru ca suntem singure. si pentru ca abia ne`am cunoscut. de obicei se intampla asa, cand cunosti pe cineva.

- nu doare dom` doctor, nu mai doare de mult , dar asa imi place mie sa scriu aerisit. daca ma`ntelegi.

- …

- da, exact asa .

ma duc sa ma vad cu anda. nu ne`am mai vazut de mult si nu o mai cunosc. poate poate. o sa scriu si mai incolo.

daca o sa`mi gasesc cuvinte.

PS: joi plec  (:

Sunt ok. Stau uneori sa ma mai gandesc in perspectiva , si poate si retrospectiv, dar mai rar.

Nu stiu. E o iarna mizera pe care am asteptat`o atata si acum o dispretuiesc pentru ca e urata. Urata de tot.

Dar despre vacanta asta nu vreau sa povestesc nimic.

Buna seara si bine am venit acasa.

Dar nu e tragic. Asa cred eu.  Mai tragice au devenit alegerile astea, si durerea mea cuprinzatoare de cot legata de astea.

Muzica. Exact.

in alta ordine de idei, e 04:30 dimineata , si astept cu 100 de grade celsius, sa merg la facultate.  Ma intreb ce face Ioana la ora asta.  Stiu ca o sa`mi raspunda. Niciodata nu m`a dezamagit la capitolul asta.

Am uitat complet de Mos Nicolae , pana ce am gasit un ciocolatel in cizma. Se zice ceva de Mos asta?

Una peste alta , a venit de ceva vreme decembrie, dar nu a luat cu el si iarna. A venit in picioarele goale , murdar de nesimtirea asta cu care ne trateaza mai recent anotimpurile.

Astept sa ninga.  Sa ninga cu ce  vrea fiecare. Sa ninga cu noi, noua, noi. Sa ninga cu scuze , texte si pretexte, sa ninga cu buretele care le sterge pe cele ninse anterior.

Sa ninga cu o iarna frumoasa. Ca de mult nu mai folosim cuvinte simple pentru ce complexitati avem de aratat.

Sunday was a bright day, yesterday (:

[Sa ninga cu rasa ma`tii ma, na ca ti`am zis`o si nici nu te asteptai.]